Achitare. Neadministrare de probe de judecator la fond.

 

Index tematic:

 

         Legislatie relevanta: art.16 alin. 1 lit. b teza a II-a si  art. 403 alin. 1 lit. c Cod procedura penala.

 

Rezumatul problemei de drept:

Expunerea hotarârii judecatoresti trebuie sa cuprinda motivarea solutiei dispusa in cauza precum si analiza oricaror elemente de fapt pe care se sprijina solutia data in cauza, neadministrarea practic a vreunei probe, nu raspunde exigentelor scopului procesului penal stabilit de art. 5 Cod procedura penala si anume aflarea adevarului.

 

Identificare:

            
Curtea de Apel Ploiesti - Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie

            
Decizia  penala nr. 509 din data de 23 mai 2019

 

Prin sentinta penala nr. 123 din data de 26 februarie 2019 pronuntata de Judecatoria B., in baza art.16 alin. 1 lit. b teza a II-a Cod procedura penala raportat  la art.396 alin.1 si 5 Cod procedura penala, a fost achitat inculpatul XX, pentru infractiunea de act sexual cu un minor prevazuta de art. 220 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal  intrucât fapta nu a fost savârsita cu vinovatia ceruta de lege.

S-a luat act ca persoana vatamata AA, nu s-a constituit parte civila.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria B. cu nr. …/P/2017 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului XX pentru savârsirea infractiunii mai sus amintita retinându-se ca, in perioada decembrie 2016 - 07 august 2017, in baza aceleasi rezolutii infractionale, inculpatul a intretinut relatii sexuale consfintite cu minora AA, cunoscând ca aceasta are vârsta de 14 ani.

S-a mai aratat ca in fata instantei de fond,  inculpatul nu s-a prezentat, si nici nu s-a prevalat de dispozitiile art. 374 alin. 4 Cod procedura penala,  fiind plecat din tara, in Danemarca.

In cursul cercetarii judecatoresti s-a solicitat efectuarea unui raport de evaluare in ceea ce-l priveste pe inculpat, Serviciul de Probatiune B. inaintând un punct de vedere la care a atasat urmatoarele acte: convocare, catre Postul de Politie si primaria localitatii de domiciliu ale partilor si raspunsurile acestor institutii.

In raspunsul Serviciului de Probatiune B. s-a mentionat faptul ca s-a aflat in imposibilitatea intocmirii documentului solicitat, ca urmare a neidentificarii inculpatului la domiciliul acestuia.

Instanta de fond a mai specificat ca, probele administrate au conturat o situatie de fapt care a determinat o alta interpretare a acesteia si, evident, a impus achitarea inculpatului XX, intruc&aacirc;t fapta retinuta in sarcina sa nu a fost savârsita cu forma de vinovatie ceruta de lege.

Pentru a ajunge la aceasta concluzie, s-a expus urmatoarele:

Inculpatul a fot trimis in judecata pentru savârsirea unei infractiuni contra libertatii si integritatii sexuale, prevazute de art. 220 alin. 1 Cod penal.

In legatura cu aceasta infractiune se retine ca textul de incriminare are urmatorul continut: „(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum si orice alte acte de penetrare vaginala sau anala comise cu un minor cu vârsta intre 13 si 15 ani se pedepsesc cu inchisoarea de la unu la 5 ani.”

In situatia concreta in care se afla  partile,  provenind din mediul rural, dintr-o anumita etnie/comunitate, cu o pregatire scolara minima (5 clase inculpatul, 8 clase persoana vatamata), relatiile de concubinaj se stabilesc la o vârsta mai frageda.  

In aceasta imprejurare concreta, interventia unei condamnari pe aceasta fapta, ar prejudicia grav viata de familie si interesul minorului rezultat din aceasta relatie.

In acest sens a statuat in interpretarea art. 8 al C.E.D.O. si instanta europeana de drepturile omului care a stabilit ca, desi o familie nu corespunde necesarmente traditiei unanim acceptate, fiind compusa conform unei culturi diferite, aceasta nu echivaleaza cu inexistenta unei vieti de familie efective.

Asadar, Conventia europeana a drepturilor omului inscrie distinct viata familiala printre drepturile persoanei care se bucura de protectia acordata de art. 8, dar nu o defineste.

Curtea a reiterat principul conform caruia notiunea de „viata de familie” inclusa in textul articolului 8 din Conventie, nu se refera exclusiv la o familie legitima, ci se extinde si in privinta relatiilor de familiei de facto, existente intre persoane care nu au oficializat relatia. Astfel, un copil nascut intr-o familie de facto sau legitima, este ipso iure parte a acelei familii, prin simplul fapt al nasterii.

In materia exercitiului drepturilor si libertatilor care asigura dezvoltarea personalitatii umane o societate democratica se caracterizeaza prin toleranta si deschidere spre modul in care isi organizeaza viata sociala si personala membrii ei.

De aceea, având ca obiectiv protectia exercitiului drepturilor pe care le garanteaza art. 8 alin. 1, limitarea interventiei autoritatilor statale in modul lor de punere in valoare prin determinarea situatiilor in care sunt posibile ingerintele acestora, art. 8 alin. 2 dispune ca asemenea ingerinte nu numai ca trebuie sa fie prevazute de lege si sa urmareasca un scop legitim,  ele trebuie sa fie necesare intr-o societate democratica.

Astfel, intr-una din cele mai importante hotarâri ale sale privitoare la aplicarea dispozitiilor art. 8 din Conventie - cauza Chapman contra Anglia din 21 ianuarie 2001, instanta de contencios european a precizat ca o ingerinta este considerata ca „necesara intr-o societate democratica" pentru atingerea unui scop legitim daca raspunde unei „nevoi sociale imperioase". Autoritatile nationale sunt chemate in primul rând sa aprecieze necesitatea ingerintei.

Prin urmare, autoritatile statale trebuie sa vegheze ca un just echilibru sa fie mentinut intre toate interesele prezente, in functie de circumstantele fiecarei cauze.

In speta inculpatul nu a actionat cu intentia de a determina persoana  vatamata de a accepta raporturi sexuale profitând de naivitatea si lipsa de experienta,  ci intre parti exista in mod real sentimentul de afectiune reciproca si dorinta de a intemeia in mod efectiv o familie, asa cum rezulta si din adresele Primariei comunei V, si Postului de Politie din localitate, ale surorii persoanei vatamate,  dar si din sustinerile  partilor, sustineri facute in declaratiile date in cursul urmaririi penale, dar si de catre persoana vatamata in fata instantei.

Astfel, nu trebuie omis a se evidentia faptul ca partile s-au cunoscut prin intermediul retelei de socializare Facebook in luna august 2016, apoi in luna octombrie 2016 s-au intâlnit prima data, devenind prieteni si vizitându-se reciproc. Abia in 30.12.2016 au intretinut prima data relatii sexuale consimtite, imediat stabilind sa se mute impreuna, astfel ca inculpatul s-a mutat la domiciliul persoanei vatamate traind ca o adevarata familie. In luna februarie 2017 persoana vatamata a ramas insarcinata, iar cele doua parti au hotarât sa pastreze copilul pentru a-l creste impreuna. La  data de 25.10.2017, persoana vatamata a nascut un copil de sex feminin – B.A.S.M.  recunoscut de catre inculpatul XX.

Dincolo de aceste aspecte, trebuie retinut si faptul ca inculpatul trimite bani pentru intretinerea familiei, dar si pachete, acesta plecând frecvent din tara pentru a-si putea intretine familia, inculpatul manifestând grija si afectiune fata de copil, fiind preocupat de cresterea si ingrijirea acestuia, relatiile in familie fiind armonioase, bazate pe comunicare si afectiune.

Din toate cele mentionate anterior, nu se poate concluziona ca trimitere in judecata si condamnarea inculpatului pentru infractiunea de act sexual cu un minor ar raspunde unei „nevoi sociale imperioase”, câta vreme sunt cunoscute si chiar tolerate relatiile de acest fel, in astfel de comunitati.

Mai mult, trebuie precizat si faptul ca diferenta de vârsta dintre cei doi concubini este de doar 4 ani si 3 luni, iar inculpatul avea vârsta de 18 ani, iar persoana vatamata vârsta de 14 ani la data primelor relatii sexuale.

In aceste imprejurari, prima instanta a apreciat ca nu trebuie sa primeze procedurile si formalismul in dauna protejarii efective a vietii de familie ca atare, neputând exista un just echilibru intre toate interesele prezente in cauza, daca s-ar dispune condamnarea inculpatului in conditiile date.

Asa fiind, in contextul elementelor de fapt si de drept retinute, prima instanta, in baza art.16 alin. 1 lit. b teza a II-a Cod procedura penala raportat  la art. 396 alin. 1 si 5 Cod procedura penala l-a achitat pe inculpatul XX pentru infractiunea de  act sexual cu un minor prevazuta de art. 220 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal  intrucât fapta nu a fost savârsita cu vinovatia ceruta de lege.

De asemenea, a luat  act ca persoana vatamata AA nu s-a constituit parte civila.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel Parchetul de pe lânga Judecatoria B., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivarea scrisa a caii de atac s-a aratat ca situatia de fapt retinuta de instanta de judecata, precum si silogismul retinut in urma interpretarii de catre prima instanta a dispozitiilor legale in materie, in baza carora s-a dispus achitarea inculpatului, nu prezinta acuratetea juridica necesara fundamentarii unei solutii de achitare, intemeiate pe dispozitiile art. 16 alin. 1 lit. b teza a II - a Cod procedura penala.

Prin sustinerile orale formulate de reprezentantul Ministerului Public, s-a aratat ca, desi in motivele de apel ale parchetului se solicita raportat la probatoriul administrat in cursul urmaririi penale pronuntarea unei hotarâri de condamnare a inculpatului, se apreciaza ca raportat la motivarea instantei de fond, care a avut in vedere o interpretare proprie a dispozitiilor art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, fara a analiza probele administrate in cursul urmaririi penale si fara a administra in cursul cercetarii judecatoresti vreo proba, in acest mod hotarârea instantei de fond este nelegala, hotarârea atacata nu este motivata conform dispozitiilor legale si potrivit art. 403 alin. 1 lit. c Cod procedura penala potrivit caruia expunerea hotarârii judecatoresti trebuie sa cuprinda motivarea solutiei dispusa in cauza precum si analiza oricaror elemente de fapt pe care se sprijina solutia data in cauza.

Potrivit dispozitiilor legale mentionate o hotarâre judecatoreasca trebuie sa cuprinda in motivarea sa in fapt si in drept argumentele judecatorului cu privire la solutia pronuntata, argumente care in mod necesar trebuie sa se raporteze pe de o parte la sustinerile si apararile partilor, iar pe de alta parte la dispozitiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecatii, in caz contrar fiind pronuntata o hotarâre cu nerespectarea dispozitiilor art. 401-404 Cod procedura penala, dar si a art. 6 paragraf 1 din CEDO.

Având in vedere aceste considerente, s-a solicitat admiterea apelului, desfiintarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare intrucât nu s-a administrat nici un mijloc de proba care sa conduca la pronuntarea acestei solutii de achitare.

Examinând apelul procurorului in modalitatea in care au fost reformulate motivele acestei cai de atac, prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, cât si conform art. 421 alin. 2 Cod procedura penala, Curtea a apreciat ca apelul este fondat asa cum se va arata in continuare.

Inculpatul XX a fost trimis in judecata pentru savârsirea infractiunii de act sexual cu un minor in forma continuata, prevazuta de art. 220 alin.1  Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, deoarece, in perioada decembrie 2016–07 august 2017, in baza aceleasi rezolutii infractionale, a intretinut relatii sexuale consfintite cu minora AA, cunoscând ca aceasta are vârsta de 14 ani.

Instanta de fond a dispus achitarea acestuia in baza art.16 alin. 1 lit. b teza a II-a Cod procedura penala raportat  la art.396 alin.1 si 5 Cod procedura penala, deoarece fapta nu a fost savârsita cu vinovatia ceruta de lege.

Parcurgând cercetarea judecatoreasca efectuata de judecatorul fondului se constata ca practic aceasta nu exista deoarece singura proba administrata este o adresa din partea Serviciului de Probatiune B..

Potrivit art. 403 alin. 1 lit. c Cod procedura penala expunerea hotarârii judecatoresti trebuie sa cuprinda motivarea solutiei dispusa in cauza precum si analiza oricaror elemente de fapt pe care se sprijina solutia data in cauza.

Este adevarat ca judecatorul fondului si-a motivat solutia pronuntata, insa modalitatea in care a apreciat ca se poate desfasura acest proces penal si anume neadministrarea practic a vreunei probe, nu raspunde exigentelor art. 6 din Conventia Europeana Pentru Apararea Drepturilor si Libertatilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil al victimei minore.

Considera Curtea ca in urma audierii inculpatului si/sau a victimei, lipsa de vinovatie pentru care cel dintâi a fost trimis in judecata poate fi stabilita intr-o maniera care sa corespunda  scopului procesului penal stabilit de art. 5 Cod procedura penala si anume aflarea adevarului.

Raportat la aceste considerente Curtea in baza art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedura penala, a admis apelul Parchetului de pe lânga Judecatoria B. si a trimis cauza spre rejudecare la instanta de fond, urmând a fi administrate probe din care sa rezulte solutia ce se va pronunta la sfârsitul procesului penal.

 

                                                                                                           Autorul sintezei,

   Judecator
Florentin Teisanu