Abuz in serviciu contra intereselor persoanelor in forma continuata

Avand in vedere ca fapta de abuz in serviciu in forma continuata comisa de catre inculpat a fost comisa in perioada 04 - 05.04.2011 si 16 - 17.04.20
H
, deci anterior datei de de 25.05.2011 cand a fost publicata in Monitorul Oficial Decizia nr. 573/2011 a Curtii Constitutionale a Romaniei, se constata ca la data de 17.04.2011 cand s-a consumat infractiunea de abuz in serviciu dispozitiile art.74

¹

cod penal 1969 erau in vigoare si isi produceau efectele si in mod corect instanta de fond le-a dat eficienta, raportat la prevederile art.5 cod penal.

Se retine ca achitarea prejudiciului de catre inculpat nu constituie vreuna dintre cauzele justificative sau de neimputabilitate prevazute in mod expres si limitativ in art.18 - art.22 cod penal, respectiv in art.23 - art.31 cod penal pentru a fi incident temeiul de achitare prevazut de art.16 alin.1 lit.d) cod procedura penala, astfel cum a fost retinut in mod nelegal de catre instanta de fond.

In cauza nu se retine ca fapta inculpatului nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, ci ca inculpatul a achitat prejudiciul cauzat, in cuantum de pana la 50.000 euro in echivalent lei, aspect care constituie o cauza de nepedepsire cu caracter personal.

In acelasi sens, ca argument, Curtea are in vedere prin similitudine decizia nr. 9/15.03.2017 a I.C.C.J. pentru dezlegarea de principiu a unei problemei de drept prin care s-a stabilit ca dispozitiile art.10 alin.1 din Legea nr.241/2005, in forma in vigoare pana la data 1 februarie 2014 (care vizau achitarea prejudiciului cauzat prin comiterea unei infractiuni de evaziune fiscala) reglementeaza o cauza de nepedepsire/reducere a limitelor de pedeapsa cu caracter personal.

Art. 248 cod penal 1969 cu aplic. art. 41 alin.2 cod penal 1969 si art. 5 cod penal

Art. 74

¹

alin.2 Cod penal 1969 Art. 16 alin.(3) lit. a) Cod penal Ordinul MTI nr. 568/19.07.2010 Decizia Curtii Constitutionale nr. 405/15.06.2016 Decizia Curtii Constitutionale nr. 573/2011
Decizia
I.C.C.J.
nr. 9/15.03.2017

Instanta constata ca prin sentinta penala nr. 113 din data de 01.11.2016 pronuntata de Judecatoria Harsova in dosarul penal nr. .. ./842/2016 s-a hotarat:

„In baza art.5 din Noul Cod penal

Constata ca legea penala mai favorabila ce poate fi aplicata inculpatului [...] este Codul penal din 1968 asa cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 202/2010.

In baza art. 396 C.proc.pen raportat la art.16 lit.d C.proc.pen in referire la art. 74/1 alin.2 Cod penal din 1968 asa cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 202/2010.

Achita inculpatul [...] pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 248 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968.

In baza art.91 lit.c Cod penal din 1968,

Aplica inculpatului [...] o amenda administrativa in cuantum de 500 lei.

In baza art.274 alin.1 lit.c C.proc.pen,

Obliga inculpatul [...] sa plateasca suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in favoarea statului.”

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

La data de 13.01.2012, persoana vatamata [...] prin [...] a formulat plangere penala, inregistrata la Parchetul de pe langa Judecatoria Harsova cu nr. .../P/2012, prin care a solicitat efectuarea de cercetari penale fata de inculpatul [...] care, in calitate de angajat al [...], in functia de casier taxator in cadrul Agentiei de Control si Incasare [...], in intervalul de timp 16.04.2011, ora 19,30 - 17.04.2011, ora 07,30, dar si in intervalul de timp din 04.04.2011, ora 19,30 - 05.04.2011, ora 07,30, si-a incalcat obligatiile de serviciu, in sensul ca nu a incasat tariful de trecere a podului [...].

Prin Raportul de expertiza tehnica judiciara din data de 14.10.2013 al Biroului de Expertize Judiciare, efectuat in dosarul de urmarire penala, s-a stabilit in partea concluzionara ca inculpatul [...] nu a incasat tariful de trecere prin statia de taxare pentru un numar de 108 autovehicule.

Inculpatul a achitat integral prejudiciul in suma de 2275,65 lei in intervalul de timp

2011. ora 19,30 - 17.04.2011, ora 07,30, dar si in intervalul de timp 12.04.2011, ora 19,30 -

2011. ora 07,30.

Pentru inculpat, conform dispozitiilor din Codul Muncii, angajatorul a dispus emiterea Deciziei nr. 945/29.06.2011, prin care i-a fost aplicata sanctiunea disciplinara constand in reducerea salariului de baza cu 5% pe o perioada de 1 luna.

Inculpatul [...] a achitat prejudiciul cauzat, in suma de 4175 lei, potrivit extrasului de cont din data de 02.07.2015 eliberat de Raiffeisen Bank.

Prin Decizia Civila nr. 155/CM din data de 07.05.2014 a Curtii de Apel Constanta, pronuntata in dosarul nr. .../118/2011* s-a hotarat respingerea ca nefondat a recursului civil formulat de recurentul reclamant [...] - inculpat in prezenta cauza, impotriva Sentintei Civile nr. 4143/11.11.2013, pronuntata de Tribunalul Constanta - Sectia 1 Civila, in dosarul nr. .../118/2011*, in contradictoriu cu intimata parata [...] prin care acesta a contestat concedierea sa.

Recurentul, inculpat in cauza, [...], a formulat recursul mentionat pentru a contesta decizia de concediere, Curtea de Apel Constanta considerand ca recursul nu este intemeiat pentru urmatoarele motive :

• potrivit prev. art. 247 alin. 1 Codul muncii, angajatorul este cel care are prerogativa disciplinara, concedierea salariatului, ca sanctiune disciplinara, putand fi dispusa, cand acesta a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern.
• in exercitarea dreptului recunoscut angajatorului de art. 274 alin.1 a fost emisa Decizia nr. 1161/11.08.2011, prin care s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al recurentului [...]-inculpat in prezenta cauza, in temeiul art. 61 lit. a pentru neindeplinirea sau indeplinirea defectuoasa a sarcinilor de serviciu.

Pe parcursul solutionarii contestatiei promovata impotriva acestei decizii de concediere, s-a dat curs obligatiei instituite de art. 272 C.muncii, in conformitate cu care sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, care este obligat sa depuna dovezile in apararea sa, pana la prima zi de infatisare si a fost depusa la dosar toata documentatia avuta in vedere la aplicarea sanctiunii, detaliata exact in considerentele sentintei atacate.

Prin adresa din data de 07.09.2015, persoana vatamata [...] a precizat ca „nu are relevanta in vederea trimiterii in judecata a inculpatilor, daca sistemul video era sau nu omologat, deoarece camerele video nu reprezentau un instrument de masura, deci un mijloc de tehnic certificate, verificat metrologic, care sa impuna obligativitatea omologarii, ci asigurau doar supravegherea si monitorizarea traficului in zona, determinand prin numarare, autovehiculele care au tranzitat statia de taxare pe fiecare banda de circulatie in parte„

Totodata, prin aceeasi adresa s-a solicitat a se mentine concluziile Raportului de expertiza realizat de catre expert [...], prin care se confirma, printre altele, si urmatoarele aspecte:

• imaginile video expertizate sunt identice cu cele imprimate pe hardul calculatorului
• imaginile video de la dosarul cauzei aflate pe suport optic sunt identice cu inregistrarile originale.

Ulterior, prin Ordonanta din 08.10.2015 a Parchetului de pe langa Judecatoria Harsova s-a dispus efectuarea in cauza a unui Supliment la Raportul de expertiza tehnica judiciara, intocmit la data de 08.09.2014, in specialitatea informatica, Ordonanta prin care se face referire la Raportul de expertiza realizat la cererea Tribunalului Constanta, dosar nr. ..7118/2011, intre partile [...] si [...], avand ca obiect expertizare unor fisiere video efectuate in perioada 04 - 05.04.2011.

In acest sens, o prima solicitare a fost de a se stabili daca inregistrarile video din perioada 04

2011. respectiv, 12.04.2011 si 16 - 17.04.2011 efectuate cu camerele video neomologate si neverificate metrologic, contin urme de interventie tehnica, in sensul modificarii integritatii acestora ori alterarii tehnice.

Expertul a apreciat ca „echipamentele video de inregistrare nu au fost omologate si verificate metrologic, nu are efect asupra analizelor efectuate si a concluziilor formulate de acelasi expert in cele doua Rapoarte de expertiza si in completarile acestora”.

Astfel ca, in urma analizelor si verificarilor efectuate asupra tuturor fisierelor video corespunzatoare perioadelor mentionate, atat de pe suporturile externe de tip DVD si cele de pe Hard-discurile externe, nu s-au gasit urme de interventie tehnica, in sensul modificarii integritatii acestora, alterarii tehnice.

Cea de-a doua solicitare a fost aceea de a se preciza daca, conform concluziilor de expertiza tehnica extrajudiciara, inregistrarile video nu sunt originale, ci acestea sunt copii sau transferuri ale unor alte inregistrari.

Expertul a precizat ca, conform conceptelor de specialitate standard la nivel international si national, fisierele video analizate chiar de catre acesta au fost probe digitale duplicat. Aceste clone digitale au fost obtinute in urma unor operatii de copiere si/sau transfer digital, in urma carora nu au fost efectuate modificari si/sau alterari ale continutului.

Instanta constata ca legea penala mai favorabila ce poate fi aplicata inculpatului [...] este Codul penal din 1968 asa cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 202/2010.

Prin Decizia nr.573/2011 a Curtii Constitutionale a Romaniei s-a constatat ca dispozitiile art.74/1 Cod penal introduse prin art.XX pct.2 din Legea nr. 202/2010 sunt neconstitutionale, insa neconstitutionalitatea nu afecteaza si perioada ce a trecut de la intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010 si pana la declararea ca neconstitutionale a dispozitiilor art.74/1 din Vechiul Cod penal.

In aceasta perioada, prevederile legislative mentionate si-au produs efectele avute in vedere la emiterea lor.

Potrivit dispozitiilor art.74/1 V Cod penal: In cazul savarsirii infractiunilor de gestiune frauduloasa, inselaciune, delapidare, abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, abuz in serviciu contra intereselor publice, abuz in serviciu in forma calificata si neglijenta in serviciu, prevazute in prezentul cod, ori a unor infractiuni economice prevazute in legi speciale prin care s-a pricinuit o paguba, daca in timpul urmaririi penale sau al judecatii, pina la solutionarea cauzei in prima instanta, invinuitul sau inculpatul acopera integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevazute de legepemtru fapta savirsita se reduc la jumatate.... Daca prejudiciul cauzat si recuperat in aceleasi conditii este de pana la 50.000 Euro, in echivalentul monedei nationale, se aplica o sanctiune administrativa care se inregistreaza in cazierul judiciar.

In speta dedusa judecatii, inculpatul a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prevazute de art. 248 V Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 V Cod penal.

De asemenea, se mai retine ca inculpatul [...] a recunoscut savarsirea faptei si a achitat prejudiciul cauzat in suma de 4175 lei, potrivit extrasului de cont din data de 02.07.2015 - Raiffeisen Bank.

Impotriva acestei sentinte au formulat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Harsova si inculpatul [...].

In dezvoltarea motivelor de apel ale Parchetului de pe langa Judecatoria Harsova, astfel cum au fost precizate si sustinute cu ocazia dezbaterilor din apel de la termenul din data de 09.03.2017, s-a aratat ca este corecta interpretarea pe care a dat-o instanta fondului in ceea ce priveste aplicarea art. 74

¹

Cp 1969 si prin prisma art. 5, solicitand a se admite apelul dintr-un alt punct de vedere, respectiv al gresitei solutionari a laturii penale, apreciind ca ar fi trebuit sa se dispuna incetarea procesului penal ca urmare a existentei acestei cauze de nepedepsire si nu achitarea, cum in mod gresit a dispus Judecatoria Harsova, in baza disp. art. 396 alin. 6 Cpp, art. 16 lit. h, art. 74

¹

Cp 1969, art. 5 si art. 91 alin. 1 lit. c Cp 1969 pentru care exista obligativitatea aplicarii sanctiunii administrative, solutiile fiind similare si in ceea ce priveste retinerea art. 10 din Legea 241/2005.

In dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului [...] s-a solicitat achitarea inculpatului in temeiul art. 16 lit. b) cod procedura penala pentru ca fapta retinuta in rechizitoriu nu este prevazuta de legea penala, inculpatul recunoscand fapta, situatia de fapt, raportat la dispozitiile privind abuzul in serviciu, in referire la decizia Curtii Constitutionale; s-a apreciat ca pentru a putea face aplicarea subsecventa a disp. art. 74

¹

, trebuie sa existe o infractiune, sa se constate ca exista, ca a fost savarsita si ca intruneste elementele constitutive ale acestei infractiuni; s-a sustinut ca inculpatul a recunoscut situatia de fapt din cuprinsul rechizitoriului, dar aceasta poate sa fie o simpla abatere contraventionala sau, cum este acest caz, este o abatere disciplinara, pentru ca fata de inculpat s-a luat o sanctiune disciplinara; analizand actul de sesizare al instantei care stabileste limitele judecatii si din perspectiva art. 371 Cpp, se constata faptul ca in fundamentarea acuzatiei in legatura cu infractiunea de abuz in serviciu, nu se face trimitere la nici o dispozitie prevazuta intr-o lege sau intr- o ordonanta de urgenta in referire la care s-ar face vinovat inculpatul pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu, respectiv faptul ca a lasat anumite autoturisme sa treaca la punctul de taxare fara sa le perceapa contravaloarea taxei respective; analizand continutul Deciziei nr. 405/15.06.2016 a Curtii Constitutionale, in lipsa stabilirii incalcarii unor atributii de serviciu prevazute intr-o ordonanta de Guvern sau intr-o lege, nu se poate retine ca fapta savarsita de catre inculpat, este prevazuta de legea penala; instanta de fond nu a analizat aceasta chestiune si apreciaza ca hotararea pronuntata este nemotivata, cuprinzand si anumite dispozitii vadit contradictorii. Invedereaza ca este un evident neajuns al sentintei apelate si solicita sa se corecteze acest lucru pe calea admiterii apelului; s-a mai aratat ca instanta de fond in mod gresit nu a analizat sustinerile apararii, argumentul potrivit cu care atata timp cat inculpatul a fost deja sanctionat o data, nu mai putea fi sanctionat inca o data din perspectiva principiului non bis in idem si a facut trimitere la practica CEDO in legatura cu retinerea si aplicabilitatea acestui principiu, reglementat de disp. art. 4 din Protocolul 7 din CEDO care prevad in mod explicit conditiile si cazurile in care se poate face aplicarea acestui principiu.

La termenul din data 09.03.2017, inculpatul [...] nu s-a prezentat in fata instantei de apel desi a fost legal citat, fiind reprezentat de catre un avocat ales.

In apel nu s-au administrat mijloace de proba noi.

Examinand sentinta apelata in raport de motivele de apel si de actele si lucrarile dosarului, Curtea constata ca apelul formulat in cauza de catre inculpatul [...] nu este fondat, fiind fondat doar apelul formulat de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Harsova, pentru urmatoarele:

Prima instanta a retinut corect starea de fapt si a facut o analiza temeinica a probelor administrate in cauza, retinand vinovatia inculpatului sub forma intentiei directe prev. de art. 16 alin.(3) lit. a) cod penal.

In acest sens, Curtea are in vedere mijloacele de proba administrate in cauza.

Curtea mai retine, in acelasi sens, ca la termenul de judecata din data de 20.09.2016 din fata instantei de fond inculpatul [...] a aratat ca intelege sa beneficieze de dispozitiile prev. de art.396 alin. 10 cod procedura penala, in sensul ca a recunoscut in totalitate fapta astfel cum i s-a retinut in sarcina prin actul de sesizare si a solicitat ca judecata sa se faca potrivit dispozitiilor art.374-375 cod procedura penala.

Curtea constata de altfel ca motivele de apel invocate de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Constanta si de catre inculpat nu vizeaza modalitatea de retinere a starii de fapt de catre prima instanta, ci alte aspecte.

Incadrarea juridica data faptei comise de inculpat este legala, instanta de fond efectuand o aplicare corespunzatoare a normelor in materie.

Astfel, fapta inculpatului [...] care, in perioada 04 - 05.04.2011 si 16 - 17.04.2011, nu a incasat tariful de trecere prin statia de taxare [...] pentru 102 autovehicule, cauzand un prejudiciu in valoare de 4175 lei in patrimoniul [...], intruneste elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 248 cod penal 1969 cu aplic. art. 41 alin.2 cod penal 1969 si art. 5 cod penal.

Curtea constata ca nu sunt intemeiate motivele de apel invocate de catre inculpatul [...] prin care s-a sustinut ca fapta acestuia nu este prevazuta de legea penala.

In acest sens, Curtea are in vedere ca tarifele de trecere pentru utilizarea podului peste Dunare la [...] pentru anul 2011 sunt prevazute in Anexa 4 din Ordinul Ministrului Transporturilor si Infrastructurii nr.568/19.07.2010, publicat in M.Of. nr. 504/20.07.2010.

Curtea retine ca acest Ordin nr. 568/19.07.2010 al Ministrului Transporturilor si Infrastructurii a fost emis in vederea aplicarii Ordonantei Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe drumurile nationale din Romania, ordonanta aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.424/2002, si prin urmare face corp comun cu aceste acte normative.

Astfel, Curtea constata ca prin art.I din Legea nr. 424 din 27 iunie 2002, publicata in M.Of. nr. 468/01.07.2002, s-a aprobat Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe drumurile nationale din Romania, in anexa 3 din Legea nr. 424 din 27 iunie 2002 fiind prevazut in mod expres la pct.2 ca se aplica tariful de trecere la Podul peste Dunare intre [...] si ....

Curtea retine ca potrivit art.1 alin.2

⁶

din Ordonanta Guvernului nr.15/2002 (in vigoare la data comiterii faptei de catre inculpat)
tariful de trecere se achita in functie de tipul vehiculului si se aplica pe o anumita distanta de pe

un sector de drum,
pod
,
tunel sau trecatoare de munte
care fac parte din reteaua de drumuri nationale din Romania
.

O prevedere foarte importanta, din pespectiva netemeiniciei acestui motiv de apel invocat de catre inculpat, este cea a art.1

¹

alin.3 din Ordonanta Guvernului nr.15/2002 (text introdus prin Legea nr. 61/2009 si deci in vigoare in anul 2011, data comiterii faptei de catre inculpatul [...]) care prevede ca „
Nivelul tarifului de trecere
, sectoarelor de drum,
pod
, tunel sau trecatoare de munte
care fac parte din reteaua de drumuri nationale din Romania pe care tariful de trecere se inregistreaza prin intermediul SIEGMCR, precum si data de la care acesta se aplica,
se aproba prin ordin al ministrului transporturilor
,
la propunerea Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania - S.A.
”

Prin urmare, atata timp cat printr-o lege care se stabileste obligatia de plata a unui tarif de trecere la Podul peste Dunare intre [...] si ..., iar prin aceeasi lege se prevede ca nivelul tarifului de trecere a podului se aproba prin ordin al ministrului transportuilui, Curtea constata ca Ordinul nr. 568/19.07.2010 al Ministrului Transporturilor si Infrastructurii prin care s-au stabilit tarifele de trecere pentru utilizarea podului peste Dunare la [...] - ... pentru anul 2011 a fost emis in vederea aplicarii Legii nr. 424/2002 si face astfel corp comun cu aceasta.

Curtea mai retine ca in
Fisa postului de casier taxare (intocmita la 15.10.2009) inculpatului [...] sunt mentionate mai multe atributii, printre care si aceea incasare a tarifului de trecere a podului peste Dunare
,
in ordinea sosirii vehiculelor in punctul de taxare, conform categoriei din care face parte vehiculul respective, cu mentiunea ca prin adresa nr. 13629/10.04.2012 a CNADNR s-a comunicat ca incepand cu data de 17.01.2011 inculpatul [...] si-a desfasurat activitatea la statia de taxare la ACI [...] (anterior lucrand la statia de taxare ...) iar acestuia i s-a adus la cunostinta procedura de lucru incasare tarife.

Prin urmare, nu se poate retine ca inculpatul [...] nu avea cunostinta de obligatia legala pe care o avea de incasare a tarifelor de trecere pentru utilizarea podurilor peste Dunare, obligatie care este corelativa obligatiei vehiculelor de plata a tarifelor de trecere a Podurilor peste Dunare, tarife prevazute de Ordinul nr. 568/19.07.2010 al Ministrului Transporturilor si Infrastructurii, ordin emis in vederea aplicarii Legii nr. 424/2002 si face astfel corp comun cu aceasta.

In consecinta, Curtea constata ca nu este intemeiat motivul de apel precizat de catre inculpatul [...], prin avocatul sau ales, prin invocarea Deciziei nr. 405/15.06.2016 a Curtii Constitutionale si prin care s-a sustinut ca inculpatul nu a incalcat vreo atributie de serviciu prevazuta intr-o ordonanta de urgenta sau intr-o lege, Curtea retinand ca atributia de serviciu poate fi prevazuta si intr-o ordonanta a Guvernului.

In acest sens, Curtea constata ca in Decizia Curtii Constitutionale nr. 405/15.06.2016 nu se face referire doar la nerespectarea unei obligatii prevazute de o ordonanta de urgenta sau lege, la punctele 63 si 65 din motivare acestei decizii a Curtii Constitutionale retinandu-se ca
ordonantele si ordonantele de urgenta ale Guvernului, sub aspect material, contin norme de reglementare primara, avand o forta juridica asimilata cu a legii
.

Astfel cum s-a aratat mai sus, Curtea retine ca inculpatul neincasand tariful de trecere in perioada 04 - 05.04.2011 si 16-17.04.2011 prin statia de taxare [...] -Vadu Oii pentru 102 de autovehicule a incalcat o atributie de serviciu corelativa functiei de casier taxare constand in obligatia legala de incasare a tarifelor de trecere pentru utilizarea podurilor peste Dunare prevazuta de art.1 alin.2

⁶

din Ordonanta Guvernului nr.15/2002, obligatie care este corelativa obligatiei vehiculelor de plata potrivit Legii nr. 424/2002 a tarifelor de trecere a Podurilor peste Dunare, tarife prevazute de Ordinul nr. 568/19.07.2010 al Ministrului Transporturilor si Infrastructurii, ordin emis in vederea aplicarii Legii nr. 424/2002 si face astfel corp comun cu aceasta.

Nu este intemeiat nici motivul de apel invocat de catre inculpatul [...], prin avocatul sau ales, prin care s-a solicitat aplicarea principiului non bis in idem raportat la faptul ca inculpatul a fost cercetat si sanctionat disciplinar.

Curtea retine ca pentru existenta unei abateri disciplinare este necesar ca fapta - actiune sau inactiune - savarsita de catre un salariat, sa se rasfranga negativ asupra relatiilor care se stabilesc intre membrii colectivului unei unitati in procesul muncii. Savarsind abaterea disciplinara, salariatul incalca una sau mai multe obligatii de munca.

Asadar, obiectul abaterii disciplinare - valoarea sociala lezata prin savarsirea ei - il constituie relatiile sociale de munca, ordinea interioara a unitatii si disciplina la locul de munca.

Intre raspunderea disciplinara si raspunderea penala exista o deosebire esentiala, determinata de izvorul lor diferit: raspunderea penala isi gaseste izvorul in lege, fiind, deci, de
natura legala
, pe cand raspunderea disciplinara isi are izvorul in contractul incheiat intre parti, fiind, deci, de
natura contractuala
.

Intre infractiune si abaterea disciplinara exista unele
asemanari
,
si anume: sunt fapte nepermise, cu urmari antisociale, sunt savarsite cu vinovatie si lezeaza o anumita ordine stabilita in societate.

Dar exista si deosebiri.

Sub
aspectul obiectului
, abaterea disciplinara lezeaza direct nu numai interesele legitime ale unitatii, ci si interesele intregului colectiv de salariati din care face parte autorul abaterii.

Raspunderea disciplinara apara o ordine sociala determinata, aceea a relatiilor de munca si de productie de la nivelul unitatilor, in timp ce raspunderea penala apara relatiile si valorile, considerate ca primordiale la nivelul intregii societati: suveranitatea, proprietatea publica, persoana si drepturile acesteia, independenta si unitatea statului, precum si intreaga ordine de drept.

Deci, sub aspect al obiectului, exista
o asemanare
ce consta in natura sa generica - apararea unei ordini sociale prestabilite, intr-o anumita sfera de activitate - dar, exista si
o deosebire
colectiva ce consta in specificitatea, felul si importanta relativa a relatiilor ocrotite, precum si in ceea ce priveste intinderea ariei de aplicabilitate a raspunderii.

Sub
aspectul laturii obiective
, atat raspunderea disciplinara, cat si cea penala, presupune savarsirea unei fapte ilicite, contrara normelor prestabilite, dar aceasta fapta difera in ceea ce priveste raspunderea disciplinara si penala, sub aspectul gravitatii, al periculozitatii urmarilor sale, respectiv al gradului de perturbare a relatiilor pe care le atinge.

Fapte de aceeasi natura pot constitui, in functie de o suma de elemente, fie abateri disciplinare, fie infractiuni. Aceste elemente sunt: importanta obiectului ocrotirii intr-un anumit moment dat, imprejurarile concrete in care s-a savarsit fapta (ex. numarul persoanelor, timpul si locul savarsirii faptei), felul si intensitatea vinovatiei, natura mobilului urmarit, urmarile faptei, atat cele efectiv produse, cat si cele ce s-ar fi putut produce, posibilitatea de prevenire etc. Aceste elemente concura la stabilirea gradului diferit de pericol social, determinand in final atat forma de raspundere pe care o angajeaza, cat si dozarea sanctiunii inlauntrul formei de raspundere respective[10]. Gravitatea si periculozitatea sociala a urmarii faptei constituie elementul care exprima cel mai bine diferentele de grad, de intensitate si situeaza o anumita fapta concreta deasupra sau dedesubtul pragului care separa cele doua raspunderi.

Sub
aspectul modului de sanctionare
, exista o asemanare ce consta in caracterul coercitiv si privativ al sanctiunilor, insa si o deosebire, prin natura si gradul de constrangere si privatiune, precum si prin scopul urmarit, modul si organele cere le aplica, modalitatile si organele de executare.

Fata de considerentele expuse mai sus, Curtea constata ca este posibil cumulul raspunderii penale cu raspunderea disciplinara daca aceeasi fapta, savarsita de un salariat la locul de munca, aduce atingere atat ordinii si disciplinei interioare a unitatii, cat si valorilor de interes general pentru societate, aparate de legea penala.

Curtea mai constata ca Hotararea CEDO in cauza Lungu si altii impotriva Romaniei invocata de catre inculpat, prin avocatul sau ales, si depusa la dosar in fata instantei de fond nu vizeaza cumulul raspunderii disciplinare cu raspunderea penala, ci o alta situatie, aceea a autoritatea de lucru judecat a unei hotarari civile in cadrul unei proceduri contencioase fiscale prin care s-a constatat ca anumite operatiuni comerciale au fost legale si dadeau astfel dreptul reclamantilor la anumite facilitati fiscale, autoritate de lucru judecat care nu a fost avuta in vedere in cadrul unei proceduri penale ulterioare finalizata cu o hotarare penala definitiva pronuntata de sectia penala a aceleiasi curti de apel prin care s-a constatat ca aceleasi operatiuni comerciale erau ilegale iar reclamantii au beneficiat in mod necuvenit de facilitati fiscale, Curtea Europeana a drepturilor omului constatand ca astfel s-a incalcat principiul securitatii raporturilor juridice.

Curtea constata ca in mod corect instanta de fond a constatat ca prin Decizia nr.573/2011 a Curtii Constitutionale a Romaniei s-a constatat ca dispozitiile art.74

¹

cod penal 1969 introduse prin art.XX pct.2 din Legea nr.202/2010 sunt neconstitutionale, insa neconstitutionalitatea nu afecteaza si perioada ce a trecut de la intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010 si pana la declararea ca neconstitutionale a dispozitiilor art.74

¹

cod penal 1969, respectiv pana la data de 25.05.2011, cand a fost publicata in Monitorul Oficial aceasta decizie a Curtii Constitutionale.

In aceasta perioada, prevederile legislative mentionate si-au produs efectele avute in vedere la emiterea lor.

Potrivit dispozitiilor art.74

¹

cod penal 1969: „In cazul savarsirii infractiunilor de gestiune frauduloasa, inselaciune, delapidare, abuz in serviciu contra intereselor persoanelor,abuz in serviciu contra intereselor publice, abuz in serviciu in forma calificata si neglijenta in serviciu, prevazute in prezentul cod, ori a unor infractiuni economice prevazute in legi speciale prin care s-a pricinuit o paguba, daca in timpul urmaririi penale sau al judecatii, pina la solutionarea cauzei in prima instanta, invinuitul sau inculpatul acopera integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevazute de legepemtru fapta savirsita se reduc la jumatate.... Daca prejudiciul cauzat si recuperat in aceleasi conditii este de pana la 50.000 Euro, in echivalentul monedei nationale, se aplica o sanctiune administrativa care se inregistreaza in cazierul judiciar. "

Avand in vedere ca fapta de abuz in serviciu in forma continuata comisa de catre inculpatul [...] a fost comisa in perioada 04 - 05.04.2011 si 16 - 17.04.2011, deci anterior datei de de 25.05.2011 cand a fost publicata in Monitorul Oficial Decizia nr. 573/2011 a Curtii Constitutionale a Romaniei, Curtea constata ca la data de 17.04.2011 cand s-a consumat infractiunea de abuz in serviciu dispozitiile art.74

¹

cod penal 1969 erau in vigoare si isi produceau efectele si in mod corect instanta de fond le-a dat eficienta, raportat la prevederile art.5 cod penal.

Din modalitatea de redactare a dispozitiilor art.74

¹

cod penal 1969 Curtea constata ca recuperarea prejudiciului de catre inculpat in cazul infractiunilor expres si limitativ prevazute in acelasi articol constituie o cauza legala de reducere a pedepsei - in cazul alin.1, respectiv o cauza de nepedepsire - in cazul alin.2.

Avand in vedere ca prejudiciul cauzat si recuperat de catre inculpatul [...] a fost in cuantum de 4.175 lei, deci sub cuantumul de 50.000 euro, Curtea constata ca in cauza este incidenta cauza de nepedepsire prevazuta de art.74

¹

alin.2 cod penal 1969, si impunandu-se in consecinta pronuntarea unei solutii de incetare a procesului penal in baza art.16 alin.1 lit.h) cod procedura penala si nu a unei solutii de achitare in baza art.16 alin.1 lit.d) cod procedura penala astfel cum a dispus instanta de fond, apelul Ministerului Public fiind fondat sub acest aspect.

In acelasi sens, Curtea retine ca achitarea prejudiciului de catre inculpat nu constituie vreuna dintre cauzele justificative sau de neimputabilitate prevazute in mod expres si limitativ in art.18 - art.22 cod penal, respectiv in art.23 - art.31 cod penal pentru a fi incident temeiul de achitare prevazut de art.16 alin.1 lit.d) cod procedura penala, astfel cum a fost retinut in mod nelegal de catre instanta de fond.

Nu sunt intemeiate aspectele invocate de catre inculpat, prin avocatul sau ales, privind aplicarea prevederilor art.18

¹

cod penal 1969, deoarece in cauza nu se retine ca fapta inculpatului nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, ci ca inculpatul a achitat prejudiciul cauzat, in cuantum de pana la 50.000 euro in echivalent lei, aspect care constituie o cauza de nepedepsire cu caracter personal.

In acelasi sens, ca argument, Curtea are in vedere prin similitudine decizia nr. 9/15.03.2017 a I.C.C.J. pentru dezlegarea de principiu a unei problemei de drept prin care s-a stabilit ca dispozitiile art.10 alin.1 din Legea nr.241/2005, in forma in vigoare pana la data 1 februarie 2014 (care vizau achitarea prejudiciului cauzat prin comiterea unei infractiuni de evaziune fiscala) reglementeaza o cauza de nepedepsire/reducere a limitelor de pedeapsa cu caracter personal.

Fata de ansamblul considerentelor expuse, in baza art.421 pct.1 lit.b) cod procedura penala, Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat de catre inculpatul [...].

In baza art.421 pct.2 lit.a) cod procedura penala, Curtea va admite apelul formulat de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Harsova, va desfiinta sentinta apelata si, rejudecand, in baza art.16 alin.1 lit.h) cod procedura penala cu referire la art. 74

¹

alin. 2 cod penal 1969, astfel cum a fost

completat si modificat prin Legea nr. 202/2010, va inceta procesul penal fata de inculpatul [...] cu privire la comiterea infractiunii prevazute de art. 248 cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal 1969.

Avand in vedere solutia de incetare a procesului penal, Curtea va schimba si temeiul obligarii inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de catre stat in fata primei instante si, in consecinta, in baza art. 275 alin.1 pct.2 lit.a) cod procedura penala, inculpatul [...] va fi obligat la 1.000 lei cheltuieli judiciare catre stat.

Curtea va mentine restul dispozitiilor sentintei apelate in masura in care nu contravin prezentei decizii.

In baza art.275 alin.2, 3 cod procedura penala, apelantul inculpat [...] va fi obligat la 600 lei cheltuieli judiciare catre stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de catre stat in apel ramanand in sarcina statului.

Decizia penala nr. 278/P/14.03.2017 Judecator redactor Dan Iulian Nastase