Abuz De Incredere, Reziliere Unilaterala A Contractului De Leasing   » Consultă Avocat
avocat specializat
Incheiere acord de recunoastere a vinovatiei
31 martie 2020
avocat bucuresti online
Abuz in serviciu contra intereselor persoanelor in forma continuata
31 martie 2020

Abuz de incredere, Reziliere unilaterala a contractului de leasing  

avocati

avocati

Abuz de incredere, Reziliere unilaterala a contractului de leasing  

Infractiunea de abuz de incredere implica existenta unui raport juridic patrimonial netranslativ de proprietate, in baza caruia o persoana care detine un bun mobil al altuia are obligatia de a-l restitui acestuia, in conditiile prevazute de conventia partilor. Esential pentru existenta situatiei premiza este ca prin raportul juridic patrimonial sa fie transmisa doar detentia asupra bunului mobil, iar nu dreptul de proprietate.

In mod gresit s-a retinut de prima instanta ca infractiunea de abuz de incredere a fost comisa in doua modalitati: prin dispunerea pe nedrept de bun in luna august 2013, respectiv prin refuzul de restituire in luna martie 2014, urmand a se retine ca infractiunea s-a comis exclusiv in modalitatea dispunerii pe nedrept de bun si s-a consumat in luna august 2013.

Nu este intemeiata critica procurorului care a sustinut ca nu trebuia analizata incidenta art. 5 Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile pana la judecarea definitiva a cauzei, intrucat instanta de apel a reconfigurat continutul infractiunii, pe care l-a redus la fapta din luna august 2013.

In cazul in care s-ar fi retinut ca infractiunea de abuz de incredere includea si actul material constand in refuzul de restituire a autoturismului, din luna martie 2014, cum a procedat prima instanta, atunci era gresita analizarea incidentei art. 5 Cod penal, dar reaprecierea realizata de instanta de apel face ca aplicarea art. 5 Cod penal sa fie corecta.

Art. 213 alin. 1 din Codul penal 1969 Art. 5 Cod penal

Prin sentinta penala nr. 59/16.01.20917 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul nr.

... /212/2015 s-au hotarat urmatoarele:

In baza art. 386 c.p.p., art. 5 Cod penal, dispune schimbarea incadrarii juridice a faptei retinute in actul de sesizare a instantei in sarcina inculpatului [...], din infractiunea prev. de art. 238 alin. 1 din Codul penal, in infractiunea prev. de art. 213 alin. 1 din Codul penal 1969.

In baza art. 213 alin. 1 din Codul penal 1969, condamna pe inculpatul [...] la pedeapsa de 3 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de abuz de incredere.

In baza art. 81 Cod penal 1969, dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 3 luni inchisoare, aplicate prin prezenta pentru inculpat, pe o durata, reprezentand termen de incercare, de 2 ani si 3 luni, care se calculeaza de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, conf. art. 82 alin. 3 Cod penal 1969.

Atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal 1969, a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

Dispune emiterea unei comunicari scrise catre condamnat, prin care i se atrage atentia asupra dispozitiilor a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii.

In baza art. 12 alin. 1 din legea nr. 187/2012, art. 71 Cod penal 1969, interzice inculpatului pe durata executarii pedepsei principale drepturile prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a si de art. 64 alin. 1 lit. b Cod penal 1969.

In baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1969, suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale a inchisorii.

In temeiul art. 397 alin. 1 cproc.pen. rap. la art.19 alin. 1 c.proc.pen, art. 25 alin.1 c.proc.pen. coroborat cu art. 1357 alin. 1 c. civ., obliga pe inculpatul [...] la plata catre partea civila S.C. [...] S.A a sumei de 28628 lei, cu titlu de daune materiale.

In baza art. 274 alin. 1 Cod procedura penala, obliga pe inculpat la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de catre stat.

Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca la data de 14.04.2014, S.C. [...]

S.A. a formulat plangere penala impotriva inculpatului [...], in calitate de administrator al S.C. [...]

S.R.L. Constanta, pentru savarsirea infractiunii de abuz de incredere, intrucat urmare rezilierii contractului de leasing nr. [...]/26.10.2011 avand ca obiect autoturismul marca Audi A6, cu numarul de inmatriculare [...], avand seria de sasiu [...], inculpatul nu a restituit autoturismul finantatorului conform clauzelor contractuale.

Astfel, intre S.C. [...] S.A., in calitate de finantator si S.C. [...] S.R.L., prin administrator [...], in calitate de utilizator a fost incheiat contractul de leasing nr. [...]/26.10.2011 avand ca obiect autoturismul marca Audi A6, cu numarul de inmatriculare [...], avand seria de sasiu [...], contract ce a fost reziliat unilateral la data de 27.02.2014 de catre finantator urmare a nerespectarii obligatiilor contractuale de catre societatea utilizatoare.

Urmare a rezilierii contractului de leasing incheiat, S.C. [...] S.A. a inaintat catre S.C. [...]

S.R.L., actul unilateral de reziliere nr. 401/27.02.2014, care a fost comunicat la data de 06.03.2014.

La data de 10.05.2014, la punctul de trecere a frontierei Nadlac a fost identificat numitul [...], care conducea autoturismul marca Audi A6, cu numarul de inmatriculare [...], avand seria de sasiu [...], pe sensul de iesire din tara.

Ulterior, autoturismul a fost indisponibilizat si predat catre reprezentantii S.C. [...] S.A.

Cu ocazia audierii numitului [...], acesta a declarat ca a achizitionat autoturismul susmentionat de la inculpatul [...] la sfarsitul lunii august 2013, prin intermediul numitului [...], contra sumei de 6 000 euro si plata in continuare a ratelor de leasing.

Totodata, din declaratia numitului [...] a rezultat faptul ca in luna februarie 2013 a primit de la inculpatul [...] autoturismul marca Audi A6 cu numarul de inmatriculare [...], avand seria de sasiu [...] in contul unei datorii, cu obligatia de a achita ratele de leasing, iar in luna iulie 2013 i-a dat autoturismul in cauza numitului [...] sa-1 utilizeze.

In cauza, desi se retine faptul ca cele doua declaratii nu sunt in concordanta, este cert faptul ca inculpatul [...] a instrainat fara drept autoturismul marca Audi A6 cu numarul de inmatriculare [...], avand seria de sasiu [...], desi ii fusese comunicat la data de 06.03.2014 actul unilateral de reziliere nr. .../27.02.2014 de catre societatea finantatoare, avand astfel obligatia de a restitui autoturismul in cauza, neavand dreptul de a dispune de acesta fara acordul prealabil al finantatorului.

Cu atat mai mult, la data de 15.10.2012, prin sentinta civila nr. 3109 a Tribunalului Constanta - Sectia a Il-a Civila, s-a dispus deschiderea procedurii insolventei fata de S.C. [...] S.R.L., ridicandu- se debitoarei dreptul de administrare, constand in dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de acestea, imprejurare de care inculpatul avea cunostinta, aspect care rezulta din declaratia martorului [...], in calitate de administrator judiciar al S.C. [...] S.R.L.

S-a apreciat ca faptele inculpatului [...], care, in calitate de administrator al S.C. [...] S.R.L., desi a fost notificat in acest sens la data de 06.03.2014 de catre persoana vatamata S.C. [...] S.A., a refuzat restituirea autoturismului marca Audi A6, cu numarul de inmatriculare [...], avand seria de sasiu [...] si a dispus pe nedrept de acesta, autoturism care a facut obiectul contractului de leasing nr. ... incheiat intre S.C. [...] S.A., in calitate de finantator si S.C. [...] S.R.L., in calitate de utilizator, contract ce a fost reziliat unilateral la data de 27.02.2014 de catre finantator ca urmare a nerespectarii obligatiilor contractuale de catre societatea utilizatoare, cauzand un prejudiciu in cuantum de 28.628 lei, prejudiciu nerecuperat, intrunesc elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 213 alin. 1 din c.p. 1969.

La individualizarea pedepsei aplicata inculpatului, instanta a avut in vedere criteriile prev. de art. 72 C.pen., si anume: dispozitiile din partea generala a Codului Penal privind infractiunea consumata; limitele de pedeapsa prevazute in partea speciala, persoana si conduita inculpatului - are varsta de 37 ani, este casatorit, nu are studii, ocupatia administrator, fara antecedente penale.

Cu privire la pretentiile civile formulate cu titlu de daune materiale de S.C. [...] S.A, instanta a constatat ca acestea au fost dovedite, in conditiile in care acestea sunt reprezentate de capitalul si dobanzile restante, neachitate de inculpat, potrivit contractului de leasing nr. [...]/26.10.2011.

Probatiunea dosarului a dovedit, de asemenea, legatura de cauzalitate directa intre fapta ilicita si prejudiciul produs, precum si vinovatia inculpatului.

Impotriva sentintei penale nr. 59/16.01.20917 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul nr. .../212/2015 au declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Constanta si inculpatul [...]
.

Parchetul de pe langa Judecatoria Constanta a sustinut ca unul dintre actele materiale ce intra in compunerea infractiunii de abuz de incredere a fost savarsit dupa intrarea in vigoare a Noului Cod penal, ceea ce impunea schimbarea incadrarii juridice in infractiunea prev. de art. 238 alin. 1 Cod penal, fara a se putea analiza in aceste conditii incidenta legii penale mai favorabile; s-a mai criticat individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, sustinandu-se ca se impune majorarea pedepsei, fata de modalitatea de savarsire a faptei,urmarea produsa, circumstantele personale ale inculpatului.

Inculpatul [...] a solicitat achitarea, in temeiul art. 16 ain. 1 lit. B teza a II-a Cod procedura penala, cu motivarea ca nu actionat cu intentie directa; a mai solicitat reducerea daunelor materiale acordate partii civile la suma precizata in apel de partea civila, respectiv 13.903,15 lei.

Examinand sentinta penala apelata prin prisma criticilor formulate de apelanti, precum si din oficiu, conform art. 420 Cod procedura penala, Curtea constata urmatoarele:

Prima instanta a retinut ca inculpatul [...], in calitate de administrator al S.C. [...] S.R.L., desi a fost notificat in acest sens la data de 06.03.2014 de catre persoana vatamata S.C. [...] S.A., a refuzat restituirea autoturismului marca Audi A6, cu numarul de inmatriculare [...], avand seria de sasiu [...] si a dispus pe nedrept de acesta, autoturism care a facut obiectul contractului de leasing nr. [...] incheiat intre S.C. [...] S.A., in calitate de finantator si S.C. [...] S.R.L., in calitate de utilizator, contract ce a fost reziliat unilateral la data de 27.02.2014 de catre finantator ca urmare a nerespectarii obligatiilor contractuale de catre societatea utilizatoare.

Se observa ca, atat in rechizitoriu, cat si in hotararea primei instante, se retine ca infractiunea de abuz de incredere a fost comisa in doua modalitati distincte: prin dispunerea de autoturismul marca Audi A6, cu numarul de inmatriculare [...], avand seria de sasiu [...], respectiv prin refuzul inculpatului de a restitui autoturismul.

Cu referire la actiunea de dispunere de autoturismul marca Audi A6, s-a retinut corect faptul ca in luna august 2013 inculpatul [...] a instrainat acest autoturism catre martorul [...], prin intermediul martorului [...], primind suma de 6.000 euro, iar martorul [...] urma sa achite in continuare ratele aferente contractului de leasing.

S-a mai retinut ca la data de 06.03.2014 inculpatul a fost notificat de S.C. [...] S.A. pentru a restitui autoturismul marca Audi A6, insa a refuzat sa des curs acestei notificari.

Curtea retine ca infractiunea de abuz de incredere implica existenta unui raport juridic patrimonial netranslativ de proprietate, in baza caruia o persoana care detine un bun mobil al altuia are obligatia de a-l restitui acestuia, in conditiile prevazute de conventia partilor. Esential pentru existenta situatiei premiza este ca prin raportul juridic patrimonial sa fie transmisa doar detentia asupra bunului mobil, iar nu dreptul de proprietate.

Elementul material al infractiunii este alternativ si se realizeaza prin una din urmatoarele actiuni: insusirea bunului, dispunerea pe nedrept de acel bun sau refuzul de a-l restitui. Dispunerea pe nedrept implica efectuarea de acte de dispozitie pe care detinatorul nu avea dreptul sa il faca, asa cum corect s-a retinut in cazul inculpatului [...], caruia contractul de leasing nu ii permitea sa instraineze bunul altei persoane. Refuzul de restituire implica manifestarea de vointa a faptuitorului de a nu inapoia bunul si a-l pastra pentru sine. Astfel cum se retine in doctrina juridica, dar si in jurisprudenta, infractiunea de abuz de incredere este o infractiune instantanee, consumarea ei avand loc odata cu executarea integrala a oricareia dintre actiunile care realizeaza elementul material al infractiunii.

Drept urmare, in cazul in care se retine ca infractiunea de abuz de incredere s-a comis in modalitatea dispunerii pe nedrept de bun, consumarea infractiunii are loc dupa ce actiunea de dispunere este integral realizata, in cazul de fata atunci cand s-a realizat instrainarea bunului catre martorul [...], in luna august 2013. Dupa aceasta data inculpatul [...] nu mai detinea bunul, care fusese transmis catre martorul [...].

Avand in vedere ca probele administrate confirma aceasta stare de fapt, nu se mai poate retine si a doua modalitate alternativa de realizare a elementului material al infractiunii de abuz de incredere, respectiv prin refuzul de restituire a autoturismului, urmare notificarii din luna martie 2014. Asa cum am aratat, situatia premisa a infractiunii de abuz de incredere o constituie raportul juridic patrimonial netranslativ de proprietate, in baza caruia o persoana care detine un bun mobil al altuia are obligatia de a-l restitui acestuia. Urmare primei actiuni de dispunere de autoturism, inculpatul [...] nu mai detinea autoturismul in luna martie 2014, astfel ca nu mai putea exista un refuz de restituire pentru un bun ce nu se mai afla in detentia inculpatului, lipsind chiar situatia premisa, ca efect al primei actiuni a inculpatului. Infractiunea de abuz de incredere s-a consumat in luna august 2013, in modalitatea dispunerii de bun, de aceea nu mai putea exista ulterior un refuz de restituire pentru acelasi bun care nu mai era detinut de inculpat. Cu alte cuvinte, savarsirea infractiunii de abuz de incredere in modalitatea dispunerii pe nedrept de bun exclude posibilitatea comiterii ulterioare a infractiunii si in modalitatea refuzului de restituire a aceluiasi bun, detinut in temeiul aceluiasi raport juridic, exceptand cazul in care bunul s-ar reintoarce in detentia inculpatului.

Asa fiind, Curtea constata ca in mod gresit s-a retinut de prima instanta ca infractiunea de abuz de incredere a fost comisa in doua modalitati: prin dispunerea pe nedrept de bun in luna august 2013, respectiv prin refuzul de restituire in luna martie 2014, urmand a se retine de Curte ca infractiunea s-a comis exclusiv in modalitatea dispunerii pe nedrept de bun si s-a consumat in luna august 2013.

De altfel, prima instanta, preluand aprecierea din actul de sesizare, a retinut ambele modalitati de realizare a elementului material al infractiunii de abuz de incredere, dar nu a retinut forma continuata a infractiunii, desi a retinut doua acte materiale distincte, ceea ce indica o inconsecventa intre starea de fapt retinuta si incadrarea juridica a faptei.

In acest context, constatand ca infractiunea s-a comis in luna august 2013, anterior intrarii in vigoare a Noului Cod penal, la 01.02.2014, se impunea analizarea legii penale mai favorabile, in conditiile art. 5 Cod penal.

Avand in vedere ca prima instanta s-a orientat catre minimul special prevazut de lege, identic in ambele legi penale succesive, dar a optat pentru suspendarea conditionata a executarii pedepsei, in conditiile art. 81 Cod penal din 1968, modalitate de individualizare a executarii pedepsei mai favorabila decat cele prevazute in Noul Cod penal, este corecta aprecierea ca legea penala mai favorabila este Codul penal din 1968.

Luand in considerare argumentele expuse, nu este intemeiata critica procurorului, care a sustinut ca nu trebuia analizata incidenta art. 5 Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile pana la judecarea definitiva a cauzei, intrucat instanta de apel a reconfigurat continutul infractiunii, pe care l-a redus la fapta din luna august 2013. In cazul in care s-ar fi retinut ca infractiunea de abuz de incredere includea si actul material constand in refuzul de restituire a autoturismului, din luna martie 2014, cum a procedat prima instanta, atunci era gresita analizarea incidentei art. 5 Cod penal, dar reaprecierea realizata de instanta de apel face ca aplicarea art. 5 Cod penal sa fie corecta.

Inculpatul a sustinut ca nu a actionat cu forma de vinovatie ceruta de lege - intentia directa, necesara pentru realizarea conditiilor de tipicitate ale infractiunii.

Contrar sustinerii inculpatului [...], elementul subiectiv al infractiunii de abuz de incredere include atat intentia directa, cat si intentia indirecta, astfel ca si in ipoteza indicata de inculpat, savarsirea faptei cu intentie indirecta, sunt realizate conditiile de tipicitate ale infractiunii, din perspectiva laturii subiective.

Asa cum a aratat si prima instanta, actiunile inculpatului arata insa ca a actionat cu intentie directa, deoarece a prevazut rezultatul faptei si a urmarit producerea lui. Inculpatul cunostea ca, potrivit clauzelor contractului de leasing, nu putea instraina autoturismul, decat in conditiile unei cesiuni de creanta.

Cesiunea de creanta a unui contract de leasing presupune cedarea de catre persoana fizica sau juridica, numita in contractul de cesiune utilizator, a dreptului de uzufruct asupra bunului care face obiectul contractului de leasing, catre o terta persoana, numita noul utilizator al contractului de leasing cesionat. Aceasta presupune ca noul utilizator isi asuma toate drepturile si obligatiile izvorate din contractul de leasing pe care il preia, fiind insa necesar acordul finantatorului pentru realizarea cesiunii.

Inculpatul nu a urmat aceasta procedura, nu a incunostiintat finantatorul, nu a raspuns notificarilor ce i-au fost adresate, cel putin pentru a facilita recuperarea autoturismului, ascunzand modul in care a procedat, aspecte de natura a releva reaua sa credinta, dar si reprezentarea reala a situatiei juridice in care se afla, asa incat Curtea retine ca inculpatul a actionat cu intentie directa, cum corect a motivat si prima instanta, motiv pentru care este intemeiata solutia de condamnare.

Asupra individualizarii pedepsei, Curtea constata ca nu se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului, asa cum solicita procurorul, pedeapsa de 3 luni inchisoare reflectand gravitatea faptei si persoana inculpatului.

Din perspectiva individualizarii pedepsei, curtea constata ca, potrivit art. 72 Cod penal din 1968, la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozitiile partii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.

In stabilirea unei pedepse care sa reflecte scopul si functiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ circumstantele reale de comitere a faptei, urmarile produse, circumstantele personale ale inculpatului. Din analiza tuturor acestor elemente care circumstantiaza periculozitatea faptei si a inculpatului, Curtea apreciaza ca este justificata aplicarea pedepsei de 3 luni inchisoare.

Desi inculpatul a produs un prejudiciu relativ mare, de 13.903,15 lei, care nu a fost recuperat, iar inculpatul nu a cooperat cu organele judiciare, trebuie observat ca se afla la primul conflict cu legea penala, a desfasurat activitati lucrative, de la comiterea faptei a trecut un interval de peste 4 ani in care nu sunt date ca a mai comis alte fapte, ceea ce indica faptul ca intrarea in conflict cu legea penala a fost accidentala.

Din analiza coroborata a tuturor acestor date, Curtea retine ca scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea pedepsei de 3 luni inchisoare, in conditiile art. 81 Cod penal din 1968, asa incat inculpatul sa nu mai comita pe viitor alte infractiuni.

In solutionarea actiunii civile, Curtea constata ca prima instanta a acordat integral suma solicitata de partea civila S.C. [...] S.A., respectiv sunma de 28.628 lei. Desi prima instanta a apreciat ca acest prejudiciu este dovedit, din analizarea mijloacelor de proba, dar si a constituirii de parte civila, se constata ca partea civila a indicat un prejudiciu total, fara a aduce probe in sustinerea cererii si fara macar a explica modalitatea de producere a prejudiciului, continutul concret al prejudiciului pretins.

In apel, au fost solicitate precizari partii civile S.C. [...] S.A. (prin administratorul judiciar [...] Cluj Napoca, avand in vedere ca societatea se afla in prezent in procedura insolventei), cu referire la prejudiciul cauzat prin fapta ilicita a inculpatului, iar din raspunsul primit rezulta ca prejudiciul este in cuntum de 13.903.15 lei (din care 4.340 lei reprezentand folosinta bunului, nefacturata, pentru perioada anterioara rezilieri contractului, 881,56 lei reprezentand factura aferenta lunii octombrie 2013, 901,93 lei reprezentand factura aferenta lunii noiembrie 2013, 62 lei conturi expediere notificare, 7.717,26 lei reprezentand debit datorat pentru perioada de folosinta a bunului intre data rezilierii si preluarea bunului ); a fost atasata situatia financiara a contractului de leasing.

Inculpatul [...] nu a contestat acest nou cuantum al prejudiciului, precizat in apel de partea

civila.

Avand in vedere precizarile formulate de partea civila si explicatiile date relativ la cuantumul prejudiciului, Curtea constata ca prejudiciul cauzat de inculpat prin fapta dedusa judecatii este in cuantum de 13.903,15 lei, acesta datorand sumele reprezentand folosinta bunului si cheltuielile impuse de recuperarea autoturismului.

Se constata, asadar, ca prima instanta a acordat in mod nejustificat suma de 28.628 lei, cu titlu de daune materiale, din chiar precizarile partii civile rezultand ca prejudicul total este in cuntum de 13.903,15 lei.

In concluzie, dintre toate criticile formulate in apel, este intemeiata doar cea a inculpatului, relativ la reducerea despagubirilor civile acordate partii civile la suma de 13.903,15 lei, numai sub acest aspect urmand a fi admis apelul inculpatului, in timp ce criticile procurorului sunt integral neintemeiate.

Pentru aceste considerente, in baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedura penala, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Constanta impotriva sentintei penale nr. 59/16.01.20917 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul nr. .../212/2015.

In baza art. 421 pct.2 lit. a Cod procedura penala va fi admis apelul declarat de inculpatul [...] impotriva sentintei penale nr. 59/16.01.20917 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul nr. .../212/2015.

In baza art. 423 alin. 2 Cod procedura penala se va desfiinta in parte sentinta penala apelata si, rejudecand, se va reduce cuantumul despagubirilor civile la plata carora a fost obligat inculpatul [...] catre partea civila S.C. [...] S.A. (prin administratorul judiciar [...] Cluj Napoca) de la suma de 28.628 lei la suma de 13.903,15 lei.

Se vor inlatura din cuprinsul sentintei penale apelate dispozitiile contrare deciziei penale de fata si se vor mentine celelalte dispozitii.

In baza art.275 alin.3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare vor ramane in sarcina statului.

Decizia penala nr. 840/P/18.09.2017 Judecator redactor Marius Damian Mitea


 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Consultații Juridice
Consultații Juridice
Bună ziua, Cu ce vă putem ajuta?
Connecting...
Programează Consultație
Luni – Vineri: 10:00 – 18:00

Onorarii Rezonabile - orare, fixe, de succes
Busy
:
:
:

Datele introduse sunt folosite pentru a vă contacta. Prin utilizarea serviciilor, acceptați politica de confidențialitate.
Suntem online
:
:
Această sesiune de discuții s-a încheiat.